Incinte acustice – ce inseamna

Carcasele in care sunt montate difuzoarele audio se numesc Incinte acustice in termeni de specialitate. Rolul major al carcasei este de a preveni combinarea undelor sonore de fază negativă din spatele difuzorului cu undele de fază pozitivă din partea din față a difuzorului. Rezultatul ar fi anularea și modelele de interferență, determinând eficiența și sunetul difuzorului să fie compromise.

Suportul ideal pentru un difuzor este o placă plată (deflectoare) de dimensiuni infinite, cu spațiu infinit în spate. Astfel, undele sonore din spate nu pot anula undele sonore din față. Având în vedere lipsa de plăci de dimensiuni infinite, Incintele acustice (carcasele) trebuie să folosească alte tehnici pentru a maximiza puterea corespunzătoare a difuzorului. Aceasta se numește Sarcina.

Plasarea difuzorului într-o boxa mare sigilată, umplută în mare parte cu spumă sau vată, este denumită în mod obișnuit un deflector infinit, deoarece aproximează suportul ideal. Urmează o cutie mai mică sigilată sau o carcasă cu suspensie acustică. Cu difuzorul corect, acest lucru va îmbunătăți eficiența și răspunsul în frecvență al difuzorului.

Alte tipuri de incinte acustice încearcă să îmbunătățească răspunsul la frecvență joasă sau eficiența generală a difuzorului prin utilizarea diferitelor combinații de porturi reflexe, linii de transmisie (material sau structură care formează o cale dintr-un loc în altul pentru direcționarea transmisiei undelor acustice) și hornuri.

Pentru cabinetele de chitară, care în primele zile erau puțin mai mult decât un difuzor într-o cutie de lemn cu o oarecare izolație, vibrațiile și rezonanțe simpatice ale cabinetului au contribuit la oferirea sunetului caracteristic pe care se bazează mulți jucători chiar și în cele mai moderne. echipamente.

Tipuri de incinte acustice

• Incintele inchise

Incintele inchise sunt cunoscute inainte de anii ’50. In 1949, Harry Olson si J. Preston au patentat suspensia acustica. Edgar Villchur si Henry Kloss au fondat “Acoustic Research”, firma care a utilizat aceasta solutie tehnica, incinta AR-3 devenind clasica.

Henry Kloss s-a desprins si a fondat alte companii de success care au popularizat acest proiect, “KLH” si “Advent”. In 1972, Richard Small a publicat cele mai complete date de proiectare pentru incinte inchise.

• Incintele deschise (bassreflex)

Incintele deschise (bassreflex), nu sunt nici ele o noutate. In 1932, A.C. Thuras a descris in patentul sau interactiunea dintre difuzor si deschiderea practicata in incinta. In anii ’50, o serie de cercetatori, printre care Branek, Van Leeuwen, de Boer, Lyon, Locanthi si Novak, au publicat articole care detaliau modelele matematice analogice incintei deschise, filtrele “trece-sus”.

O contributie importanta la definirea modelului matematic si la stabilirea termenilor pentru proictare o au locrarile lui A.N. Thiele din 1961, chiar daca lucrarile sale nu cuprind un calcul sistematic al pierderilor din incinta.

Articolele lui R. Small publicate incepand din 1973 trateaza problema pierderilor din incinta si efectul lor asupra linearizarii curbei de raspuns, problema reluata de Robert Bullock, care a contribuit la cresterea acuratetei tabelelor de proiectare.

• Incintele cu radiator pasiv

Incintele cu radiator pasiv au fost descrise pentru prima data in patentul lui Harry Olson “Difuzoare si metode de propagare a sunetului”, aparut in ianuarie 1935. Tot Olson a mai publicat in 1954 o lucrare asupra aceluiasi proiect, iar mai recent in 1973 si 1974 Nomura, Kitamura si Small au mai publicat articole tratand aceasta tema.

• Incintele cu linie de transmisie

Incintele cu linie de transmisie au la baza realizari datand din anii ’30, cand labirintul acustic era studiat si realizat de Stromberg si Carlson. Ulterior, A.R. Bailey (in anii ’60) si A. T. Bradbury (in 1976) au publicat articole referitoare la cercetarile lor asupra acestei solutii tehnice.

Putem astfel sa spunem ca nu este “nimic nou sub soare” in ceea ce priveste solutiile tehnice adoptate de diversele firme constructoare de incinte acustice. Noutatile tehnice sunt legate aproape exclusiv de introducerea materialelor noi, utilizate in primul rand in domeniul spatial, militar etc., si ne referim la adezivi, materiale pentru membrane, izolatori acustici etc. Aceste materiale au proprietati care imbunatatesc performantele traductoarelor (difuzoarelor), fara sa se fi ajuns la o solutie ideala nici in constructia acestora.

Materiale precum kevlarul, aliajele ultrausoare materialele plastice, spumele metalice sau materialele cu structura tridimensionala, utilizate frecvent astazi in constructia membranelor difuzoarelor, nu au putut inlocui utilizarea majoritara a membranelor din celuloza (hartie), chiar daca aceasta a fost armata cu fibre de carbon sau polimeri.

Proiectare incinte acustice:

• Procesul de proiectare complet optimizată începe cu analiza echipamentului audio pe care îl deţineţi sau doriţi să îl achiziţionaţi precum şi cu analiza spaţiului acustic în care se va desfăşura aplicaţia audio viitoare (stereo sau home cinema).
• Pentru că răspunsul difuzoarelor variază mult în funcţie de lăţimea baffle-ului şi de amplasarea lor pe baffle, toate măsurătorile electrice şi acustice vor fi efectuate exact pe cabinetul ce va constitui incinta acustică finală.
• Tipurile de măsurători pe care le facem sunt răspunsul în frecvenţă şi impedanţă. Răspunsul în frecvenţă va fi efectuat atât în ax cât şi off-axis şi la distanţe multiple pentru a determina cel mai bun punct de filtrare la care difuzoarele alese se vor comporta optim.
• Următorul pas din procesul de proiectare complet optimizată implică exportul şi analiza măsurătorilor efectuate în software-ul de optimizare profesională unde putem procesa curbele de răspuns ideale pentru fiecare difuzor împreună cu diferite valori ale componentelor din mai multe prototipuri de filtre, selectând continuu diverse topologii care în final să ducă la un răspuns total ideal al sistemului.
• Odată terminat proiectul teoretic facem un filtru de test pentru a reface măsurătorile cât mai acurate. Când difuzoarele sunt în funcţiune (în lumea reală), în cele mai multe cazuri ele se manifestă destul de diferit faţă de ceea ce sugerează programul de optimizare.
• După ce filtrul de test este cât mai apropiat de proiectul teoretic urmează să facem voicing-ul într-o cameră de audiţie reală. Această evaluare se face cu preferinţele dumneavoastră muzicale pe un amplificator din categoria celui pe care îl veţi folosi (solid state sau pe lămpi). Astfel vom face ultimele intervenţii asupra filtrului de test înainte de asamblarea finală.
• În această ultimă etapă construim versiunea finală a filtrului folosind mărcile de componente pe care le doriţi. Inductorii sunt măsuraţi exact la valorile proiectate şi condensatorii sunt potriviţi identici (matching). Filtrele complete sunt măsurate din nou în sistem pentru a treia oară, asigurându-ne astfel că proiectul este unul pe care îl veţi îndrăgi mulţi ani de acum înainte